Adina Cîrciogel: „Prezența la Jocurile Olimpice pentru tineret reprezintă un vis împlinit”

Peste mai puțin de o lună, la Buenos Aires, în Argentina, va debuta a treia ediției a Jocurilor Olimpice de Vară pentru tineret. 165 de națiuni își vor trimite reprezentanți la competiția care va avea ceremonia de deschidere pe 6 octombrie. Printre sportivii români care și-au câștigat dreptul de a concura la Jocurile Olimpice de Vară pentru tineret de la Buenos Aires se număr și atleta Adina Elena Cîrciogel, legitimată la #CSMBucurești.

Peste mai puțin de o lună, la Buenos Aires, în Argentina, va debuta a treia ediției a Jocurilor Olimpice de Vară pentru tineret. 165 de națiuni își vor trimite reprezentanți la competiția care va avea ceremonia de deschidere pe 6 octombrie. Printre sportivii români care și-au câștigat dreptul de a concura la Jocurile Olimpice de Vară pentru tineret de la Buenos Aires se număr și atleta Adina Elena Cîrciogel, legitimată la CSM București.

În vârstă de 17 ani și jumătate, specializată în probele de 400 de metri și de șatfetă 4×400 de metri, Adina își vede îndeplinit un obiectiv pe care și l-a fixat cu mulți ani în urmă, atunci când câștiga primele sale concursuri.

Într-un interviu acordat în 2013 publicației „Brașovul tău”, Adina Cîrciogel, pe atunci elevă în clasa a VII-a, mărturisea că modelul său în atletism îl reprezintă Gabriela Szabo și povestea despre prima întâlnire cu multipla campioană europeană, mondială și olimpică: „Am întâlnit-o şi eram atât de entuziasmată şi i-am spus că este modelul meu. Ea mi-a spus că mulți sportivi o au ca model, dar eu i-am spus <>”.

Între timp, Adina Cîrciogel a crescut! E elevă în clasa a XII-a a Liceului cu Program Sportiv din Brașov, e legitimată din 2017 la CSM București, iar doar în acest an, 2018, a cucerit medalii la Campionatele Balcanice, un „bronz” la Europenele pentru juniori de la Győr, dar mai ales biletul pentru Jocurilor Olimpice de Vară pentru tineret.

„O experiență unică”

– Cum ai aflat că te-ai calificat pentru Jocurilor Olimpice de Vară pentru tineret de la Buenos Aires? 
– Eram în vară la Campionatele Europene de atletism pentru juniori de la Győr, unde trebuia să închei proba în primele 11. Am încheiat însă pe 14. Regulamentul prevedea ca fiecare țară trebuie să aibă o singură reprezentantă calificată. Am eliminat din listă două sportive, câte una din fiecare țară, dar tot nu era de ajuns. Apoi, am descoperit două din Spania. Așa am realizat că urcasem pe locul 11, care mă ducea la Jocurile Olimpice de Vară pentru tineret de la Buenos Aires. Am început să plâng! Nu îmi venea să cred. Pot spune că am avut noroc, dar norocul, nu e așa, face parte din viață.

– Ce înseamnă pentru tine prezența la o asemenea competiție?
– Când eram mică, după primele concursuri câștigate, visam să ajung la Olimpiadă. Și chiar vorbeam deschis despre acest vis al meu. S-a împlinit, iată, după ani de muncă, de sacrificii. O competiție precum cea de la Buenos Aires înseamnă o experiență unică. Mă voi întoarce de acolo, sunt sigură, mult schimbată în bine.

„Răsfățată de toată lumea”

– Ești născută pe 8 martie!
– Mama spune mereu că am fost cadoul ei de ziua femeii!

– Cum ai ajuns la atletism?
– Făcusem minibaschet, dar la un moment dat mi-am rupt piciorul și nu am mai mers. Piciorul nu mi l-am rupt la baschet, ci căzând de pe skateboard. Sora mea mai mare, Iulia, începuse deja să practice atletismul. M-am dus după ea și asta în ciuda protestelor Iuliei, care era sătulă de mine, o agasam în permanență. Eu, ca soră mai mică, răsfățată de toată lumea, eram permanent în urmărirea ei! Iulia nu a avut însă ce să facă. S-a supus! Mai ales că mama insistase pe lângă antrenoarea Iuliei, plângându-se că nu știe ce să mai facă cu mine, că am energie!

– Iulia mai practică atletismul?
– Nu. Acum e în Germania, la Nürnberg, lucrează la o firmă de IT, dar, în același timp, merge la o sală unde este antrenor personal.

„Cea mai grea probă”

– Și, cum a fost începutul?
– Frumos. Fiind cea mai mică, toți m-au luat sub aripile lor protectoare. Am îndrăgit atletismul încă de la început. Nu îmi pot imaginea viața fără el.

– Cu cine ai început?
– Cu antrenoarea Georgeta Nazarie, dânsa mi-a fost prima antrenoare. Acum, de un an mai precis, mă pregătesc alături de Horațiu Calfa.

– Cum ai ajuns la „400 de metri”?
– La început făceam toate probele. Dintre colegii mei foarte puțini făceau distanțe scurte, sprint. Am alergat și eu „600”, la copii, o combinație între viteză și rezistență, apoi „800”. Am căutat însă ceva mai scurt, așa m-am îndreptat spre „400 de metri”, unde nu aveai timp să te plictisești. „400” e considerată cea mai grea probă.

„CSM mi-a oferit motivația sportivă”

– De ce?
– E un tur de pistă. Cum începi așa trebuie să și închei, în același ritm. Trebuie să ai cap, să faci fiecare sută la fel. Pentru că, după părerea mea, capul e mai important decât picioarele, cu mintea gestionezi tot, mai ales momentele grele.

– Cum stai cu timpul în proba ta preferată?
– Recordul personal la „400” este de 55.8 secunde, stabilit în acest an, la Pitești. În primul an de juniorat am scos 58 de secunde. Anul următor, la juniori 3, la Campionatele Naționale Școlare, am scos 57.4 și am urcat pe podium alături de Andreea Mikloș și de Diana Bogoș. Era o onoare, un vis, o mare bucurie. Andreea Mikloș cucerise deja faimă, se vorbea despre ea. În 2017 am avut probleme medicale, nu am fost eu. Iar în acest an, așa cum am spus ceva mai devreme, am alergat în 55.8.

– Ce înseamnă pentru tine CSM București?
– CSM București mi-a oferit tot ceea ce nu aveam până acum. Mi-a oferit motivația sportivă, ceea ce e foarte important.

„Îmi place să descopăr România”

– Care sunt obiectivele tale?
– În primul rând să trec cu bine Bacalaureatul! Apoi să alerg „400” în 54 de secunde, poate chiar mai bine. De asemenea să câștig cât mai multe medalii pentru CSM București și pentru România. Pentru toate acestea însă trebuie să fiu sănătoasă.

– După Jocurile Olimpice pentru tineret trebuie să ajungi și la Jocurile Olimpice de vară, iar Tokyo 2020 e aproape. 
– Sper să ajungem acolo cu ștafeta de 4×400 de metri. Ar fi un alt vis devenit realitate.

– Ce pasiuni ai?
– Îmi place să descopăr România, iar pentru asta îmi place să călătoresc prin țară. Anul acesta am plecat din Brașov și am ajuns până în Caraș Severin, via Alba Iulia. Merg cât pot de des la film, imi place să citesc, ascult muzică.